Ploua..
Intr-o zi ca asta ma gandesc ce as putea face, si chiar daca imi vin idei, nu pot sa le pun in aplicare ,pentru ca pur si simplu vorba aia 'not in the mood'.
Iubesc ploaia...pentru ca ma linisteste si ma relaxeaza.
Dar de 3 zile tot asta fac...asa ca incepe sa ma enerveze.

Ce as putea face..decat sa..scriu pe blogg.
Zilele astea au trecut cumva ciudat,m-am culcat tarziu..m-am trezit la fel de tarziu, m-am uitat pe geam sperand ca se mai linisteste vremea, insa nimic.
Am stat si am avut timp sa meditez la multe lucruri..

Mi-e dor. Mi-e atat de dor, si dorul asta se accentueaza pe zi ce trece..mai ales acum ca nu prea stiu ce sa fac, imi vine sa ma gandesc intr-una la asta.
Mi-am dat seama ca.. esti o parte din viata mea ,care atunci cand lipseste ... viata mea se transforma pentru cateva momente ca si...vremea asta ploioasa..
Cred ca as putea supravietui cu zile ploioase mult timp..insa starea mea la un moment dat ar fi undeva la pamant...Undst?...

-inspiratie 0- dar` mi-e dor de tine...

Asteptand...

La varsta la care sunt...trec printr`o perioada mai ciudata a vietii mele insa....trecand prin multe pana acum,am realizat ca totul are o solutie ..insa solutia vine de multe ori cand ne asteptam cel mai putin,
asa ca...
de ce nu ar exista si acum acea solutie ...insa a carei vreme nu este inca!

"Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea"

Desi de multe ori e imposibil sa vedem voia Lui Dumnezeu, totusi ea este solutia unei vietii perfecte.
Am trecut prin incercari ...insa Dumnezeu a fost mereu cu mine. In orice necaz el a fost sprijinul meu,
cine nu accepta ca necazul este unealta folosita de Dumnezeu,pentru a ne darui nadejdea,nu va putea niciodata multumi pentru
incercarile prin care va trece si se va agita,va plange, neavand pace in inima.
Omul care nu accepta ca prin necaz invatam ce este rabdarea, totdeauna va fi deznadajduit,idoielnic si nestatornic, fiindca nu va accepta voia Lui Dumnezeu in viata lui.

E adevarat...orice necaz pare o pricina de intristare la inceput, insa copii lui Dumnezeu cer ajutorul Domnului,constienti fiind ca din orice rau Dumnezeu va scoate un bine!

Sper ca Dumnezeu ne va da rabdarea de care avem nevoie pentru a iesi intr`o zi biruitori si plin de nadejde!

Pentru tine

As putea scrie o carte despre tine,mii de ganduri si mii de cuvinte nu`mi ajung sa te descriu.
Ma intreb,Oare..te cunosc? Oare..te voi cunoaste vreodata?..Oare,tu esti?.
In capul meu sunt o sumedenie de vorbe,ganduri,sentimente,pareri,imagini,amintiri,vise ,legate de tine!
Au trecut multe luni,zile,clipe,ore,minute si secunde si tu esti inca acolo,ai aparut de ..nu stiu unde,nu stiu cand, nu stiu cum , insa tu ai fost persoana care a venit si ..nu a mai plecat! si ceea ce ma mira este faptul ca nu imi doresc sa pleci vreodata. Ce am vazut in tine, n-am vazut in nimeni, ceea ce te face e special e ceea ce ai tu si nu are nimeni, e ceea ce porti tu si nu poarta nimeni, e felul in care gandesti tu si nu gandeste nimeni,felul in care te-am cunoscut ,nu am cunoscut pe nimeni.
Si inca nu astept sa imi dai crezare, mai asteapta!
De cand te-am cunoscut inca nu am inteles cum s-a intamplat, si ce m-a apucat.
Sociabila fiind dar nu cu orisicine, nu stiu ce mi s-a intamplat, ca te-am remarcat chiar asa pe tine.
Si acum imi amintesc ziua aceea..Plictisita si fara nici un chef de a merge "acolo", cu inima nu prea in largul ei, te-am vazut.
Nu m-am gandit nici o secunda ca urma sa se intample atatea lucuri in viata mea legate de tine. Tu, persoana pe care o cunoscusem fara sa vreau,
persoana cu care am inceput sa vorbesc fara a ma gandi la ceva anume, plus ca eu nu ma bagam in seama cu oricine, eu nu eram asa!
Am inceput sa discutam ,si sa vorbesc cu tine ca si cu orice persoana, te cunosteam de o zi si ceva era in mine, eram confuza si ma intrebam ce am patit.
Nu stiu cum erai tu defapt atunci insa stiu ca mi-a fost de ajuns acea seara ca sa raman putin socata si sa primesc acea intrebare traznet la care nu ma gandisem niciodata. Inca simt fiorul acela si tremuratul cand m-am gandit cu adevarat la raspunsul intrebarii "ce se v-a intampla cu tine daca vei muri in seara asta" .. Cu mine?
Da deparca nu mai auzisem intrebarea asta..dar... Nu am putut sa trec cu vederea, nici nu a trebuit sa ma gandesc prea mult ca m-a luat o frica ,clar stiam care era raspunsul ca altfel nu ma stresam asa.
Intalnindu-te pe tine, l-am reintalnit pe El. Cine mai venise la mine vreodata sa imi spuna niste lucruri atat de evidente,si atat de clare, si sa imi vorbeasca cu atata pasiune de Dumnezeu. Eram crestina..da.."eram", si cine ma cunostea stia ca eram! ce eram? ca nu eram :). Eram obsinuita defapt cu crestinismul meu si multumita de ceea ce nu fac.
Povestindu`mi despre nepasarea pe care o aveai fata de Dumnezeu m-am regasit pe mine! Pai acum te gandesti..stai putin, eu 'crestina' m-am regasit in asta?
Si atunci mi-am dat seama care era defapt problema, problema era ca eu defapt nu eram ceea ce parea ca sunt.
Au trecut multe luni...si am continuat sa vorbesc cu tine, usor usor, ochii credintei mele se deschideau din ce in ce mai tare, asta pentur ca ..aveam cu cine sa vorbesc despre asta. Cine a stiut vreodata ca eu aveam atata nevoie de o persoana care sa imi vorbeasca de Dumnezeu ataaat de mult!
Am ramas extrem de dezamagita de mine atunci cand mi-am dat seama ca , tu aflandu`l pe Dumnezeu cu atat de putin timp in urma imi vorbeai de El in loc sa iti spun eu ceva despre El..care mergeam de mica la biserica. Atunci am decis ca trebuie sa imi schimb viata!
Faptul ca viata mea e schimbata din acea clipa, eu am o mare recunostinta fata de Dumnezeu pentru faptul ca te-am intalnit. Si cred ca motivul pentru care nu am sa pot sa te scot niciodata din inima mea.
Asta a fost farmecul tau, asta a fost ceea ce nu mai intalnisem la nimeni.
Ai fost persoana pe care am reusit in cel mai luuung timp sa o cunosc! ai fost o persoana diferita.Cel putin asta am vazut in tine.
Stii departarea asta dintre noi a fost cea mai mare piedica de a te cunoaste, insa si cea mai frumoasa modalitate! Cea mai frumoasa experienta,si cea mai scumpa amintire.

Doar tu si eu stim ce a fost cu adevarat si desigur Dumnezeu, care a devenit centrul tuturor lucrurilor prin care am trecut impreuna.
Prin postarea asta nu am vorbit despre tine in totalitate, ci am vorbit despre ceea ce m-a atras la tine! Ceea ce m-a facut sa nu iti dau drumul si motivul pentru care
m-am rugat ,ma rog , si ma voi ruga .
Desigur Dumnezeu are planurile Sale, si noi nu stim inca exact planul Lui. Dar stiu ca unul dintre scopurile ptr care te-am cunoscut a fost asta.
Nu stiu ce am facut eu in viata ta, si daca am ajutat cu ceva, dar stiu ceea ce ai facut tu. Sau mai bine zis ceea ce a facut Dumnezeu prin tine.

Love you so much.

A trecut atat de mult timp, m-am schimbat sau mai bine zis viata mea s-a schimbat, am trecut prin o gramada de incercari, prin care am iesit biruitoare doar cu ajutorul Sau. Sunt fericita pentru fiecare secunda care a trecut, si imi amintesc cu drag de fiecare clipa din zilele din urma, pentru ca acolo.. sunt poate cele mai frumoase amintiri , sau mai putin placute, insa fiecare om are o istorie a vietii..indiferent care este aceasta.
Da..nu a fost usor,si nu este..ispitele inca sunt, incercarile nu s-au terminat, insa cand il ai pe El in viata Ta, treci peste orice! Si ii multumesc doar Lui pentru asta! ..
E putin greu atunci cand ai o problema sa nu iti fie nimeni alaturi..aici referindu-ma la prieteni.. la care sa fiu sincera nu mai apelez de mult,pentru ca ei sunt trecatori vin ..si pleaca,Insa Domnul ramane cu mine!
Acum..trec printr-o perioada sa spun asa in care sunt confuza si nu prea pot sa ma concentrez la absolut nimic.. Il rog pe Dumnezeu sa imi arate calea pe care trebuie sa o urmez si sa imi arate planul pe care il are pentru mine. Insa stiu ca El mi-l va arata la timpul potrivit..si e putin greu cu rabdarea asta.

Pot sa zic ca niciodata nu am mai avut atatea intrebari legate de viata mea, si niciodata nu am mai fost atat de nerabdatoare sa vad ce va urma. Stiu citatul acela care spune "Cateodata suntem prea concentrati sa ne gandim la viitorul nostru si uitam sa traim prezentul " Ei,cred ca asta e si cu mine. Nu stiu de cate ori traiesc eu prezentul.
Stau cateodatada singura intr-o camera inchid ochii, si imi pun intrebari.Cand!Cat!Cum!Unde! ..si parca astept sa aud raspunsuri pentru ele..
Stiu din propria experienta ca de atatea ori m-am grabit sa vad planul Lui Dumnezeu ,si stateam ca pe jar, stresata , si ma gandeam doar la asta, si ma rugam, si insistam, si poate cand aveam ceva pe suflet sau o problema, ma speriam ,insa Domnul la timpul potrivit imi arata calea, si problema se rezolva, si totul se termina cu bine. Si apoi ma uitam in spate..linistita si poate chiar radeam de mine si eram uimita cum Dumnezeu a lucrat intr-un mod atat de minunat si cum zic eu mereu .."incurcat"..Noi ne facem niste planuri simple pentru viata noastra, pe care le putem percepe cu creierul nostru uman, insa planurile Lui Dumnezeu nu le poti percepe ele sunt ceva ce noi nu putem crea pentur noi!

Poate cateodata mai fac prostia sa incerc sa sar cat mai sus ,sa vad ce este dupa zid, si sa aflu ce va fi ,mai repede decat trebuie insa ..
Fiecare zi trebuie traita ca si cum ar fi ultima, intr-un mod special!

..............Someone..............

Cred ca Am avut un vis din`acela..in care nu stii daca e realitate sau visezi...a fost unul dintre cele mai frumoase vise ale mele..Unde m`am descoperit cu adevarat..am invatat lucruri care nu le stiam..si am inteles lucruri care nu le intelegeam..Mi-am descoperit laturi de care habar n`aveam...Am invatat sa iubesc ..nu doar cu mintea ci si cu inima..Am invatat sa zambesc indiferent de cauza..si sa trec peste lucuri cu bine..Am invatat sa pretuiesc ce am ..cat am.Am invatat ca Dumnezeu ma iubeste..am inteles ca trebuie sa Ii acord mai mult timp din viata mea Lui!am incercat ..si am reusit! Si totusi toate astea aveau o cauza..Am cunoscut o persoana speciala.. l-a care am tinut ,si tin. Poate ca e una din persoanele la care cand te uiti ..nu iti spune multe..asta am crezut si eu..pana am ajuns sa o cunosc.Intr'adevar viata si povestea acelei persoane m'au schimbat..am invatat k trebuie sa raman pe cale indiferent de incercare.. .E o persoana speciala din multe puncte de vedere..
In fiecare zi prin fiecare cuvant..descoperam,intelegeam,si schimbam ceva rau de la mine, in ceva bun.. A fost o persoana binecuvanta de Dumnezeu! Fiecare zi petrecuta cu persoana asta..devenea o binecuvantare si pentru mine..Nu stiam altceva inafara de un Zambet maare si larg pe fatsa.. da..asa e dintr`o simpla caldura pe care la inceput o simteam..am inceput sa simt cu totu altceva..Pentru ca vorba aia..nu poti sa ii comanzi inimii ..
Niciodata nu o sa regret ceea ce simt pentru persoana respectiva Era una dintre persoanele pe care o iubeam cel mai mult...pentru ca ma intelegea,ma sprijinea..si nu era moment in care sa nu ma atentioneze cand greseam,si chiar imi placea asta...ma simteam pur si simplu Binecuvantata..
Si totusi inca dorm..si ma rog sa nu fie un vis din'acela din care te trezesti si ramai dezamagit ..sau mai bine zis sa nu fie deloc vis.. Ma rog ca persoana aceea despre care vorbesc sa fie intotdeauna asa cum am cunoscut`o,Pentru ca m-a invatat mai multe decat ar fi putut sa incerce sa ma invete o mie de oamenii.. Poate ca niciodata nu i`am aratat destula afectiune si recunostinta..din anumite motive... Este una dintre cele mai importante persoane pentru mine..si spun lucrul acesta din toata inima..De data asta imi folosesc creierul doar ca sa deosebesc literele ca sa scriu..dar tot ce am scris aici ..este ceea ce simt cu adevarat.
Cand incerc sa spun cuiva lucruri ca astea ..ma pierd si niciodata nu termin sa spun ce am de zis..Dar sper ca am fost destul de explicita incat sa se vada Dragostea pe care o simt pentru persoana aceea. Astea sunt doar cateva din gandurile care pot sa le scriu acum..fiind o postare publica.